Este greu

Îmi este greu! Pot să spun că nu sunt cea mai bună versiune a mea de ceva timp. Am renunțat la multe lucruri cam de un an sau doi. Nu am mai citit, sau cel puțin nu destul, nu am mai scris nimic, nu am mai făcut lucruri pentru mine și ca să spun adevărul, am avut prea puține momente de fericire pură în viața mea.

Este greu să vreau mai mult pentru mine dar în același timp să simt că nu pot să fac mai multe în sensul ăsta. Și sincer spus, am obosit. La început am încercat, am gândit pozitiv, m-am gândit doar la mine și la binele meu, la ce decizii trebuie să iau pentru a ieși bine. Aproape nimic din ce am făcut nu a funcționat. Și mă enervez, plâng, mă doare capul, mă îndoiesc de mine și….mă opresc.

Sunt în stadiul în care prefer să îi ajut pe alții decât să mă ajut pe mine. Am învățat deja că este mult mai ușor să rezolv problemele altora decât pe ale mele. Este mai la îndemână, sunt detașată, nu este povestea mea, nu sunt eu protagonista, câteodată nici nu cunosc personajele, ceea ce  face totul mult mai ușor. Și undeva acolo în mine am o mică satisfacție că au contat sfaturile mele pentru acea persoană, că ei i-a reușit, că este fericită, liniștită și doarme bine noaptea.

Este greu când doar eu știu toate lucrurile astea, dar de multe ori prefer să nu împărtășesc cu restul lumii the dark side. Sunt mai drăgălașă așa și mai ușor de digerat. Prefer să folosesc măști. Cea mai des folosită este cea de persoană detașată, nonșalantă, calmă și care vede lucrurile la rece. Poate că fac asta și ca să nu trezesc sentimente de milă în restul.

Atunci de ce scriu despre asta acum?

Bună întrebare…

Am stat acum mai puțin de o săptămână cu o prietenă la două pahare de vin băute la miezul nopții (atunci este cel mai bun) și am vorbit vrute și nevrute. Mai mult nevrute din partea mea dar, din nou, dacă nu voiam să vorbesc, de ce am făcut-o… A primat tema nereușitei mele sentimentale și de ce sunt așa cum sunt acum. Sau mai bine spus, cine sunt. Nu am găsit răspuns la nicio întrebare dar măcar poate am mai descarcat puțin din tensiunea pe care o aveam în mine.

Așa că răspund la întrebarea de mai sus. Probabil că mai este ceva tensiune de eliminat.

În afară de muncă, mă izolez. În zilele libere dorm foarte mult. Eu spun că mă odihnesc, dar este fix opusul. Sunt extenuată, atât fizic cât și psihic. Evadez doar în nopțile în care merg cu cele două prietene ale mele să dansăm. Acum pe bune, când vreodată au dat greș dansul și alcoolul? Acolo sunt liberă, acolo nimeni nu judecă și nimănui nu-i pasă cât de fucked up ești.

Încerc să mă gândesc cum dracului am ajuns aici. Probabil o combinație proastă de naivitate, prea multă înțelegere, iubire oarbă și superficialitate. Atunci când m-am simțit cel mai bine se întâmpla ce era mai rău și îmi fugea iar pământul de sub picioare.

La un moment dat avea cine să mă prindă sau să mă ridice. Acum, în schimb trebuie să fac eu asta. Sunt doar eu cu mine.

Unde ești?

Unde sunt?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.