Recenzie: Jurnalul primei mele morți de Ioana Duda

coperta-jurnalul_primei_mele_morti-ioana_dudaDescriere

Matilda, e exact cum ai spus: nimeni nu poate salva pe nimeni altcineva. Poți suferi împreună cu ei, dar nu îi poți salva. Îi mai poți alina, ca atunci când faci un calmant unui bolnav în chinuri, dar efectul trece și doare din nou. În fața suferinței și a morții suntem singuri. De abia atunci suntem cu adevărat singuri.

„Aceasta este o carte. Nu vă luați după spusele personajului principal, „eu nu sunt scriitoare“, sunt doar cuvintele unui personaj, iar personajele nu scriu cărți. Aceasta este o carte pe care o veți iubi, asta după ce veți trece prin a vă plăcea foarte mult, a nu o putea lăsa din mână, a intra în panică atunci când n-o găsiți pe noptieră, pe masă ori în geantă, a cita din ea, a zâmbi la amintirea anumitor pasaje și alte manifestări ale îndrăgostirii la prima vedere. O veți iubi, vă va obseda și o veți și visa. Nu așa se manifestă o iubire omenească adevărată?“

Ana Barton

„Citește-o numai după ce ți-ai scos masca pe care o porți prin lume. Dacă ești printre norocoșii cărora le vorbește pe limba lor, cartea asta s-ar putea să te învețe să arzi, așadar să te salveze.“

Cristina Nemerovschi

Recenzie

De când am citit descrierea acestei cărți și de când m-am interesat mai mult de autoare și despre ce scrie, am știut că cel mai probabil o să îmi placă Jurnalul primei mele morți

În cele 200 de pagini ale cărții o avem în prim plan pe Valentina care, după o decepție în dragoste hotărăște că viața sa nu mai are sens și intenționează să-i pună capăt. Pe parcursul lecturii gândurile și experiențele ei anterioare ne sunt împărtășite însoțite de o urmă de melancolie și tristețe, sentimente cu care mi-a fost absolut imposibil să nu rezonez și care m-au făcut să mă atașez instantaneu de personajul principal.

Chiar dacă povestea nu are decât 3 personaje, Valentina, îngerul ei păzitor și Matilda, felul în care autoarea a reușit să le contureze personalitatea a făcut ca această carte să aibă unele dintre cele mai suculente dialoguri citite de mine vreodată! A fost un absolut deliciu să citesc replicile dintre Valentina și înger sau reacțiile îngerului în timpul interacțiunii dintre Valentina și Matilda. 

Rămânând tot în zona personajelor și a poveștii din această carte, pe parcurs ce citeam mi-am dat seama că Jurnalul primei mele morți ar putea alcătui lejer subiectul unei piese de teatru! Pe toată durata lecturii nu mă puteam gândi la nimic altceva decât eu pe rândul al treilea la mijloc dintr-o sală de teatru cum urmăream atent tot ceea ce se întâmpla chiar în fața mea pe scenă. Cu ocazia asta, sper că am dat o idee autoarei și dacă, prin absurd, se va realiza această piesă de teatru, cu siguranță voi fi prima la casa de bilete!

Singurul aspect de care aș putea să ”mă leg” și pentru care am decis să îi scad o stea pe Goodreads este acela că la un moment dat mi s-a părut puțin agasant că povestirile Valentinei erau legate prea mult de fostele sale iubiri și mai puțin despre viață în general. M-a ajutat să o înțeleg mai bine pe ea și situația în care era povestind despre ultima sa relație și am putut să înțeleg și aducerea în prim plan și comparația făcută cu anumite relații ale ei, dar într-un final mi s-a părut că este prea mult și că se îndepărtează de la firul poveștii. Aș fi apreciat mult mai mult detalierea sentimentelor în acele ultime ore pe care le mai avea până la îndeplinirea actului suicidar.

Am tras câteva concluzii după ce am terminat cartea:

1. O iubesc necondiționat pe Valentina!

2. Vreau ca Matilda să fie prietena mea cea mai bună!

3. Dacă aș avea un înger păzitor, probabil că ar fi identic cu cel din carte! Sarcastic și cu replicile la el!

4. Orice s-ar întâmpla în viață, există și zile bune și trebuie să pornim de la ideea asta atunci când ajungem la capătul puterilor și credem că nimeni și nimic nu va schimba o anumită situație peste care nu știm cum să trecem. 

5. Vreau să citesc toate cărțile Ioanei Duda! M-a cucerit!

Recomand această carte indiferent de vârsta, sexul sau principiile cititorului. Cred că fiecare persoană care va citit Jurnalul primei mele morți va rămâne cu ceva în minte și își va aduce aminte de Valentina atunci când se va găsi într-o situație pe care nu știe cum să o trateze. Sau dacă nu își va aduce aminte de ea, cu siguranță își va aminti de înger și chiar va încerca să dea de propriul său înger în căutare de sfaturi și soluții.

Pe Goodreads i-am oferit 4 stele! Mulțumiri infinite Herg Benet pentru minunăția asta de carte!

Keep reading,

Love S

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s