Recenzie: Noumenoir de Flavius Ardelean

Descriere

„România anului 2085 este împărțită aproape în totalitate în cei care fac literatură și cei care o judecă. În fosta mănăstire de maici transformată în hotel pentru scriitorii exilați care nu mai pot scrie, „A nus Dei“, fostul scriitor Radu Lenea își duce traiul prin crâșmele de la ultimul etaj, chinuit de insomnie și dependent de droguri distilate din figuri de stil. Pacea îi este tulburată într-o seară în care Lizaveta Markov, una dintre femeile fatale ale hotelului, îi dă în grijă un manuscris secret care poate schimba radical cursul istoriei. Prizonier în vâltoarea tragediilor, prins în bătaia focurilor și hăituit de înspământătorii Kritikos, gangsteri ai Secretariatului de Critică al lui M. Nămolescu și mâna sa dreaptă, Khan Kristos Kanacke, Radu Lenea se hotărăște să scoată manuscrisul din hotel, chiar cu prețul identității sale. Manuscrise secrete, organizații clandestine, urmăriri și crime, sex și umbrele unor iubiri sunt ingredientele acestui delir literar în care nimic nu este ceea ce pare.”

Recenzie

Nu prea știu cum ar trebui să încep această recenzie pentru că această carte a trezit în mine o multitudine de sentimente. În primul rând, este prima carte pe care o citesc de la Flavius Ardelean, am început să citesc Miasma dar după aproximativ 50 de pagini am decis să fac pauză pentru că nu reușisem să mă conectez în vreun fel cu personajele cărții, lucru care este destul de important pentru mine. Cel mai probabil nu începusem să citesc cartea la momentul potrivit sau poate este nevoie să iau spre lecturat și volumul precedent, Scârba sfântului cu sfoară roșie, pentru a o înțelege mai bine.

Întorcându-mă la Noumenoir, ceea ce m-a captivat de cum am citit descrierea de pe copertă a fost lumea în care urma să fiu introdusă. O Românie a anului 2085 unde foștii scriitori sunt izolați de restul lumii într-un hotel (fostă mănăstire) numit „A nus Dei”, sortiți în a-și petrece restul zilelor în aceleași camere, aceleași holuri, reflectând restul anilor care le-au mai rămas asupra vieții, eșecurilor, ani consumați și îmbibați în alcool și droguri.

Deschizând cartea și văzând modul de redactare, am tras mult prea devreme concluzia că cel mai probabil urma să nu îmi placă acest roman, dat fiind faptul că nu există alineate, sau linii de dialog, cu toate că replici ale personajelor există (și persoanele care mi-au citit recenzii mai vechi sau care mă cunosc personal, știu că acest mod de scriere mă plictisește teribil și mă face să îmi pierd interesul față de carte). Surprinzător pentru mine, acest lucru nu s-a întâmplat cu Noumenoir. 

Mi-a dat impresia că romanul a fost scris într-o singură seară, că autorul a avut un lung episod de free writing* și a decis ca tocmai aceasta să fie și forma finală a romanului. Asta m-a făcut să cred și mai mult în autenticitatea celor scrise de Flavius Ardelean și să pot face o legătură, o conexiune între mine, poveste și personaje.

Free writing is a prewriting technique in which a person writes continuously for a set period of time without regard to spelling, grammar, or topic. It produces raw, often unusable material, but helps writers overcome blocks of apathy and self-criticism. It is used mainly by prose writers and writing teachers. Some writers use the technique to collect initial thoughts and ideas on a topic, often as a preliminary to formal writing. 

Cum spuneam mai sus, am tras mult prea repede concluzia că nu o să îmi placă ceea ce citesc și mă bucur enorm că am greșit. În realitatea, acest roman a avut toate calitățile pe care le caut la fiecare carte pe care o citesc! O acțiune care să mă prindă imediat și să mă motiveze să continui lectura, personaje cu care să pot empatiza, în speță Radu Lenea cu care aveam în permanență dialoguri imaginare în care ba îl consolam când ceva tragic se întâmpla, ba îl certam când făcea vreo greșeală de abordare a problemelor pe care le întâmpina.

O altă calitate pe care o caut des atunci când citesc și care, pentru mine, este vitală o reprezintă relațiile personajelor. În Noumenoir m-am atașat irevocabil de legătura lui Radu Lenea cu Lizaveta Markov și cea cu Catinca Văduva. Am crezut și am trăit tot ceea ce s-a întâmplat între ei și am suferit odată cu ei.

Este un roman complex din multe puncte de vedere. De la limbajul folosit și exprimarea autorului care te ajută să îți imaginezi cu ușurință ceea ce văd și simt personajele până la faptul că face o oarecare paralelă în viitor cu lumea reală în care trăim. Lumea literaturii, în general, din România.

I-am acordat 5 stele pe Goodreads pentru că în ultimă instanță aceste tipuri de cărți merită un punctaj maxim. Romanele care în ciuda a ceea ce par, faptul că te fac să îți formezi o părere eronată doar pentru că nu fac parte din genul de lectură preferat de tine, odată ce te afunzi în poveste și în gândurile și lumea autorului, reușesc să te întoarcă la 180 de grade!

Mulțumesc mult Editurii Herg Benet pentru carte!

Keep reading,

Love S