Ce am învățat după 3 ani de psihologie?

2a0e3bd

De când am terminat facultatea și mai ales de când mi-am luat licența, am stat puțin pe gânduri și am reflectat asupra lucrurilor pe care le-am acumulat în acești ultimi 3 ani. Dacă m-a ajutat facultatea, dacă am făcut o alegere bună, dacă am șanse pe piața muncii etc.

În primul rând, motivul pentru care m-am înscris la facultatea a fost acela de a deveni psiholog criminalist. Știu…prea mult ”Lie to me” și ”Criminal Minds”. Chiar mi se părea și încă mi se pare un domeniu al naibii de mișto. Aveam chiar și un plan, urma să termin facultatea și după intram la masterul de psihologie judiciară și victimologie și de acolo vedeam eu ce făceam, îmi mai făceam relații, făceam practică…

Dar, cum deja știam de dinainte, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Mi-au fost năruite visele când am aflat că este extrem de greu să ajung unde aș fi vrut eu și plus de asta nu prea ai ce să faci cu profesia asta la noi în țară unde Mitică îi dă în cap lui Costică și tu trebuie să afli de ce…

Odată cu experiența aceasta am învățat primul lucru: să nu îmi mai fac atâtea planuri

Când am intrat în primul an de facultate, pot să spun că aveam planificată viața lejer cam până la vârsta de 30 de ani (facultate, master, carieră, până în 24-25 de ani: căsătorie, până în 27 de ani: copil). Pe parcursul facultății, mi-am dat seama că aceste planuri sunt inutile. Nu știi niciodată ce te așteaptă după colț, iar în timp ce tu îți urmezi orbește acel ”plan perfect” pot apărea oportunități mult mai bune, pe care, evident, nu le vei putea vedea.

Tot în facultate mi s-a întărit convingerea că nimic nu se întâmplă fără un scop anume. Să luăm spre exemplu felul în care am ajuns să îmi cunosc prietenul, fiind și el student la aceeași facultate. Ne-am întâlnit în prima sesiune din anul al 2-lea. Fiind un fel de șef de an, știam toți colegii, numai pe el nu. Aparent, pierduse un an pentru că în loc să plătească facultatea, dăduse banii pe o vacanță la mare. Dacă nu ar fi luat decizia asta, categoric nu ne-am mai fi întâlnit. So, dragul meu, bine că te-ai dus la mare!

Lăsând la o parte gluma, dorind să studiez psihologia, aveam foarte multe întrebări despre oameni și lume în general. Mi s-a răspuns în mare parte la întrebări, dar așa cum mă așteptam, am plecat cu și mai multe. Dar nu sunt nerăbdătoare să găsesc răspunsurile, sunt de părere că răspunsurile vor ajunge la mine la momentul potrivit.

Pe parcursul acestor 3 ani, lăsând la o parte faptul că am cunoscut o mulțime de persoane care mai de care mai speciale care au contribuit într-un fel sau altul la dezvoltarea mea ca și persoană, am avut oportunitatea să particip la multe workshop-uri pe diferite teme, fie că a fost vorba despre tema viselor, a inconștientului, workshop-uri de psihologie organizațională sau antreprenoriat, toate mi-au oferit multe informații de care aveam nevoie în practica acestei profesii, indiferent în ce direcție aș fi vrut să merg. Facultatea m-a ajutat să capăt un minim de informații despre fiecare ramura în parte a psihologiei astfel încât să pot să mă decid unde îmi este locul.

În orice caz, psihologia este un domeniu unde este nevoie sa fii open mind.. Dacă nu ești, există două posibilități: ori o să devii pe parcurs mai ”maleabil” ori o să fugi mâncând pământul strigând în gura mare ”oamenii ăștia sunt nebuni”. Bănuiesc că știți gluma conform căreia psihologul este mai nebun decât pacientul…nu știu cât de ”glumă” mai este, acum după 3 ani :))

Facultatea asta mi se pare excelentă nu numai dacă vrei să profesezi în domeniu, ci și numai pentru tine ca persoană. Am întâlnit oameni la facultatea, oameni realizați pe plan profesional care nu mai aveau nevoie de vreo diplomă și care voiau să facă psihologia doar pentru ei, pentru a afla lucruri noi și pentru a acumula cât mai multe lucruri și experiențe. 

Dacă mi-ar da cineva acum posibilitatea să aleg să repet liceu sau facultatea, categoric, fără să stau pe gânduri, aș alege facultatea. Sunt alți oameni acolo, alt mediu, până și profesorii sunt altfel (cei pe care i-am avut eu, nu știu cum sunt prin alte părți) este o altă gândire și alte comportamente.

 Concluzia: Psychology rullz!

Keep reading,

Love S


10 gânduri despre “Ce am învățat după 3 ani de psihologie?

    1. O să mă interesez să aflu dacă mai sunt și alte persoane care sunt interesate de subiectul ăsta, la modul să scriu cum și ce s-a învățat pe timpul facultății. Tu ce fel de postări ai mai vrea să citești din zona asta? 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      1. Desigur, m-aș bucura enorm. Pot avea informații concrete de la o persoană care a trecut printr-o Facultate de Psihologie…nu ca restul care îmi dau fiori…
        Dacă ai putea face avantaje și dezavantaje, cum sunt cursurile, de ce țin. M-aș gândi serios pe viitor, încă sunt amețită :))

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.