Recenzie: Cronica unei despărțiri de Andreea Chiuaru

Descri29858129ere

”O eroină fără nume – care ar putea, foarte bine, să fie oricare dintre cititorii mei care au trecut cel puțin o dată printr-o despărțire de un om drag – și enigmaticul, capriciosul Alex, personaj-cheie și destinatarul unei serii de douăsprezece scrisori care apar consemnate la finalul fiecărui capitol. Sau, cu alte cuvinte: despre negarea unui sfârșit evident, presimțirea și chiar certitudinea că ești înlocuit de omul care pentru tine înseamnă totul, dorința de a urî un om pe care l-ai iubit și multe alte lucruri în care știu că vă veți regăsi.”  (Preluat de pe blogul autoarei)

În urmă cu vreo 3 săptămâni am petrecut câteva zile cu Andreea Păunescu când a venit prin București. Au fost niște zile foarte faine în care am hoinărit prin Cărturești, Okian, diverse magazine și am băut o limonadă foarte bună în Centru Vechi la OktoberFest Pub (recomand).

În prima zi, fix când am luat-o de la gară, ne-am așezat la terasă și am început să vorbim despre ce cărți am mai citit, am împărțit diferite păreri și am adus și vorba despre niște sponsorizări/colaborări apoi discuția s-a dus către persoanele care au blog și au scos și o carte și atunci mi-a povestit despre Andreea și blogul ei pentru suflet și despre faptul că a scos o carte și că dacă mă interesează aș putea să iau legătura cu ea.

Ei bine, asta am făcut abia marți pentru că în ultimele săptămâni am avut alte priorități, așa că atunci când mi-am eliberat programul am început să mă interesez despre Cronica unei despărțiri și cred că a fost dragoste la prima vedere. Micul fragment postat pe blog m-a convins că vreau această carte și că cel mai probabil o sa fie pe gustul meu. 

Nu a mai trebuit decât să iau legătura cu Andreea și să îi propun o colaborare cu care mă bucur extraordinar de mult că a fost de acord!

Recenzie

Cartea asta  a fost ca o gură de aer proaspăt. M-a făcut efectiv să nu o las din mână și să vreau să o termin cât mai repede. Închipuiți-vă că eu am primit cartea joi, m-am apucat să o citesc pe la ora 19 și am terminat-o vineri la ora 4 dimineața! A durat ”atât de mult” pentru că în timpul ăsta am mai mâncat, am mai fumat o tigară, am mai vorbit puțin la telefon, altă țigară etc, pentru că altfel era gata în 5 ore. Iar motivul pentru care eu mai iau pauze când citesc nu are legătură cu faptul că poate nu îmi menține cartea atenția ci pentru că mie îmi obosesc foarte repede ochii și începe să mă doară capul.

Se citește extraordinar de ușor pentru că este scrisă sub formă de jurnal, dar cel mai important, este scrisă foarte aerisit. Nici nu simți când ai terminat de citit un capitol. Abia ai început cartea și peste 3 ore te miri că ai trecut de jumătate.

În carte, așa cum sugerează și titlul, este vorba despre o despărțire. Mai exact, ce se întâmplă de la acea despărțire pe parcursul a unui an de zile. Avem protagonista noastră fără nume, o idee care mi-a plăcut foarte mult, și pe misteriosul Alex. Capitolele sunt reprezentate de lunile care trec în acea perioadă, iar la fiecare sfârșit de lună există o scrisoare pentru Alex, iarăși, o idee care mi-a plăcut foarte mult!

Cum spuneam și pe Facebook, am fost uimită când am constatat că după numai vreo 50 de pagini deja parcă mă uitam în oglindă și o vedeam pe protagonistă și primele semne începeau să apară în dreptul paragrafelor care au atins un punct sensibil în mine (mi se pare mult prea banal să le numesc ”citate”). Aici este, evident, meritul scriitoarei pentru faptul că are un stil de a scrie care mie îmi place foarte mult. Mi-au plăcut toate descrierile locurilor și a sentimentelor trăite de personaj.

Am citit cartea exact așa cum mi s-a recomandat, cu sufletul. Am savurat fiecare întâmplare, am empatizat cu eroina și cu toate sentimentele ei contradictorii. Am luat parte la parțiala ei vindecare.

Evident că motivul pentru care m-am atașat atât de mult de carte și de poveste este acela că am trecut și eu printr-o experiență asemănătoare, mai mult sau mai puțin. Tocmai de aceea am putut să înțeleg anumite lucruri și comportamente care altfel mi s-ar fi părut puțin aiurea. Trebuie sa fii de partea cealaltă a baricadei că să pricepi anumite lucruri. 

Mi-a plăcut că până la final am putut observa o evoluție a personajului principal feminin. Am urmărit-o în toate stadiile acestei despărțiri: neînțelegere, încăpățânare, enervare, melancolie, puțină fericire de scurtă durată, tristețe, resemnare și mai apoi acceptare. Evident că acestea sunt doar câteva sentimente din multitudinea pe care le-am observat pe parcursul lecturii. 

Mi-am dorit să fie bine în final. Am simțit de parcă mi se povesteau față în față aceste întâmplări de către o persoană reală, o persoană cu care reușesc într-un final să leg o prietenie și da, mi-am dorit ca în final să fie bine. 

De curiozitate m-am uitat prin carte să văd câte paragrafe am însemnat. 28! Nu mi s-a mai întâmplat asta până acum, ceea ce spune câte ceva despre cât de mult mi-a plăcut cartea.Evident că o recomand mai departe tuturor celor care la un moment dat au avut inima frântă, probabil că numai acești oameni pot înțelege substratul poveștii.

Nu cred că mai este nevoie să menționez faptul că iam dat 5 stele pe Goodreads!

Îți mulțumesc încă o dată Andreea pentru că mi-ai oferit un exemplar și te felicit pentru determinarea pe care ai avut-o când te-ai hotărât că vrei să publici. Aștept cu interes să îți citesc și viitoarele creații.

Cartea poate fi comandată de aici.

Pe final aș vrea să împărtășesc cu voi câteva fragmente preferate.

Despre iubire nu se scrie cu stiloul, pe foi, ci cu vârful degetelor pe spatele dezgolit al omului la care ți-e inima.

Ce ciudat este cum se transformă un ne vedem mâine într-un poate ne mai vedem – și acela nerostit.

Poate că într-o zi ne vom întâlni pe stradă și va fi de ajuns o privire ca să înțelegem că sentimentele ne sunt exact așa cum le știam; vom avea certitudinea că suntem făcuți unul pentru celălalt și vom blestema zilele irosite încercând să intrăm într-ale roluri. Dar până atunci? Poate că ne vom pierde prin alte paturi, vom săruta alte buze și vom șopti promisiuni altor urechi, sperând cu naivitate că vom putea relua povestea de parcă ar fi un film întrerupt de o pauză publicitară.

Notă pentru mine: Niciodată nu trage de o relație! Doar pentru că te încăpățânezi să faci un lucru stricat să funcționeze, asta nu înseamnă că se va repara ca prin minune. Când lucrurile nu mai merg bine, pleacă!

Așa că, te rog, nu o duce în locurile noastre! Asta nu ți-aș mai ierta-o.

Abia acum realizez că noi nu ne-am certat niciodată cu adevărat; nu în felul acela, cu uși trântite, reproșuri, țipete. Eram doi copii care se joacă o perioadă împreună, se supără dintr-o prostie și se retrag în colțuri diferite. Ne continuam întotdeauna jocul împreună mai devreme sau mai târziu.

Avea același gust pe care îl știam prea bine, de cola și tutun.

Păstrez încă în minte imaginea ta din dreptul geamului, când fumai cu lăcomie dintr-un Kent lung și sorbeai din cafeaua în care mai adăugai, pe furiș, două lingurițe de zahăr…Aș fi putut începe fiecare dimineață în felul ăsta…

Întotdeauna am judecat tacit femeile care se întâlnesc cu bărbați care au deja relații. Nu puteam înțelege ce motive le împing să facă asta și cum de nu se simt vinovate. Acum înțeleg. Îl aveam în față și mă puteam gândi la orice altceva decât vina de a ști că este, totuși, iubitul alteia.

Keep reading,

Love S

Anunțuri

4 gânduri despre “Recenzie: Cronica unei despărțiri de Andreea Chiuaru

  1. Oh, cât de curioasă sunt de cartea asta! De când a apărut am fost entuziasmată să văd că iese la iveală o altă autoare româncă și că scoate o carte atât de promițătoare. Sper să o citesc și eu cât mai curând, mai ales că până acum am auzit numai păreri pozitive despre ea.

    Mulțumim pentru recenzie și spor la citit! *.*

    P.S. Te aștept cu mare drag și pe blogul meu: http://thoughts-about-books.blogspot.ro/

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc pentru apreciere! Cartea merită citită din toate punctele de vedere și în curând o sa urmeze un concurs sponsorizat chiar de autoare cu un exemplar al cărții.
      M-am uitat pe blogul tău și faci niște recenzii foarte bune 🙂 Keep up the good work!
      Love S

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s