Sub aceeași stea

          Cartea asta de mult însemna ceva special pentru mine, dar de câteva luni a devenit și mai specială. Am deja aproximativ 2 ani de când am citit-o și din prima s-a lipit de sufletul meu fără doar și poate și încă îmi aduc aminte aproape fiecare scenă. M-a afectat foarte mult pentru că nu toată lumea știe că mama mea s-a avântat într-o aventură asemănătoare (așa îmi place să numesc acea perioadă) cu cea a celor doi protagoniști, aventură din care a ieșit învingătoare. În acel capitol al vieții eu am fost un personaj secundar, cea care vedea din exterior ce și cum se întâmplă totul.
          Mai apoi, semnificația cărții a luat o cu totul altă formă. Pot să spun că această postare este ilustrarea poveștii mele de dragoste.

          2014 – Sesiunea de vară
          S și R aveau să își dea unul din ultimele examene din acel prim an al facultății. Un an foarte interesant plin de experiențe și oameni noi și frumoși.
          Mai erau câteva minute și examenul începea. profesorii încă nu își făcuseră apariția iar în sală era o atmosferă foarte agitată și multă vâlvătaie din partea celorlalți colegi. În acest timp, S și prietena ei își găsiseră deja două locuri și așteptau liniștite să înceapă examenul.
          La un moment dat, privirea lui S se îndreptă spre ușă fix atunci când în sală intră un băiat foarte relaxat, poate chiar ușor plictisit. L-a urmărit atentă de la cum și-a parcurs drumul până la locul dorit de acesta și până când s-a așezat. După cum stătea pe scaun părea că avea o atitudine foarte calmă, era într-o completă antiteză cu ce se întâmpla atunci în sală. Parcă nici nu venise la un examen.
          Fata i-a atras atenția și lui R față de acest coleg misterios spunând că nu l-a mai văzut până atunci, că pare interesant că era ceva în legătură cu el, ceva de care nu se putea lega cu exactitate.
          El a ieșit înaintea lui S din examen iar aceasta își pusese în minte să interacționeze cu el după ce termina și ea.
          Nu l-a mai găsit afară. Plecase.
          Era 22 ianuarie a.c. și era un frig îngrozitor afară. S împreună cu prietena ei, F, goneau grăbite prin Politehnică în timp ce rememorau materia ce tocmai o devoraseră cu o seară înainte pentru examenul din acea zi. Se presupunea că trebuiau să ajungă ceva mai devreme ca să nu prindă locuri aiurea fix față în față cu profesorul. 
          Într-un final au ajuns gâfâind amândouă și au dat iama în amfiteatrul cu pricina în căutarea locurilor perfecte. Partea stângă a sălii, mijloc, mai mult decât perfect. S-au așezat și și-au scos materialele în speranța că poate vor mai ciupi ceva informații pe ultima sută de metri.
          Cineva cu un rând mai sus față de locul lui S îi spune, arătând în stânga lui, că un nou coleg vrea să fie adăugat în grupul anului din care făceau parte pentru a putea fi la curent cu anumite lucruri ce țineau de facultate.
          Acela a fost momentul! Ochii albaștri ai lui S au facut contact cu cei căprui ai persoanei ce era în fața ei. Sunt o groază de gânduri și trăiri care se pot întâmpla într-o persoană timp de doar o secundă. În cazul lui S a fost un haos la cel mai propriu sens al cuvântului.
          Era el! Wow! Fir-ar să fie! 

          Imediat ce acea secundă trecu, S își luă atitudinea de fată încrezătoare, de ”șefă de an” și luă datele băiatului după care făcură și cunoștință.
          T. Îmi pare bine!

          În momentul în care cei doi își atinseră mâinile ceva se întâmplă. O trecu un fior pe șira spinării. O scânteie se aprinse.
          T era genul de băiat încrezător, sigur pe el, cu idei proprii. Nu se ferea să vorbească, să își exprime opinia în legătură cu anumite subiecte. Cunoștea lucruri și se vedea chestia asta. Nu mai trebuie menționat și faptul că era easy on the eyes.
          Toate aceste lucruri o atrăgeau pe S și voia sa afle din ce în ce mai multe despre acest T, dar dintr-un motiv necunoscut ei, îl găsea intimidant și nu putea să se poarte la fel de lejer cu el cum o făcea cu restul colegilor.
          Când au ieșit din examen T întrebă dacă are nevoie cineva să fie dus cu mașina. Atunci S și-a luat inima în dinți și i-a spus că ar avea nevoie să o ducă până în apropiere de locul unde muncea atunci, sperând că nu va mai fi nimeni care să accepte propunerea lui pentru a putea fi singuri. A avut noroc.
          Chiar dacă a durat ceva timp de la facultate până la gară, mare lucru nu se întâmplase. S voia să îl întrebe multe lucruri, de unde era?, cum de nu îl mai văzuse?, oare chiar el era cel pe care îl văzuse în urmă cu un an?, cu toate astea nimic din acele lucruri nu părăseau granițele minții ei. Discuția s-a învârtit numai în jurul facultății.
          La scurt timp după ce a coborât din mașină F o sună. O cunoștea prea bine și văzuse tot ce se petrecuse la facultate și voia să afle dacă s-a întâmplat ceva, cum era, ce au vorbit etc. S i-a povestit încântată tot ce se petrecuse, chiar dacă nu era mult.
          Cu toate astea, atunci când S ajunse seara acasă și avu ocazia să stea doar ea cu gândurile ei, ajunse la o concluzie sumbră dar care părea corectă și potrivită. De-a lungul timpului ea nu avusese parte de cele mai frumoase relații, practic doar două dintre ele se terminaseră amiabil, în schimb ultimele două au necesitat o perioadă mai mult sau mai puțin dificilă de recuperare dar care au lăsat niște cicatrici.
          Nu era pregătită să treacă printr-o nouă experiență de acest gen. Prioritățile ei erau facultatea, urma să vină ultimul an, licența, nu își permitea să fie distrasă sub niciun fel. Așa că luase decizia să păstreze distanța.
          
          Odată cu timpul T se împrietenise cu S și F ajungând un trio care era observat și de colegii lor, așa încât, de fiecare dată când unul din ei lipsea ceilalți doi erau întrebați unde era a treia parte a grupului. 
          Cei trei începuseră să iasă împreună și fără să-și dea seama au observat că au un loc al lor, un local din Centru Vechi în care ajungeau din cand în când după cursuri. S în continuare păstra distanța, de fiecare dată când subiectul discuției se întrepta spre tema relațiilor făcea desul de clar faptul că preferă să fie singură. 
          Totuși se întâmpla ceva ciudat. T și F se înțelegeau foarte bine și vorbeau des. S nu era geloasă, dar era oarecum invidioasă că nu poate avea și ea o legătură de acest gen cu el.
          
          A mai trecut timpul și a venit aprilie. Urma ziua lui F și pentru că veneau sărbătorile de Paște a vrut să sărbătoarească în avans cu S și T în localul lor. Numărul paharelor începea să crească și inevitabil, cu cât creștea alcoolul cu atât scădeau barierele dintre cei doi. S a fost șocată să descopere că simțea fluturi în stomac de fiecare dată când făcea contact fizic cu T. 
          În urmă cu câteva săptămâni ea îi mărturisise lui F că îi era puțin teama să nu dezvolte sentimente pentru T. Atunci a aflat că și lui F îi era teamă de asta pentru că, în cazul în care între cei doi lucrurile nu mergeau, atunci ea ar fi putut să fie pusă în situația în care ar fi trebuit să aleagă între cei doi prieteni. Lucru pe care nu îl putea face pentru că toți se înțelegeau foarte bine și ar fi fost păcat ca acest lucru să se schimbe.
          În prima zi de Paște, S era plecată din București dar în tot acel timp vorbise în fiecare zi cu F și T. Chiar în acea zi, acesta îi mărturisi ceva în particular. A aflat că, totuși, el simțea ceva pentru ea și că înțelege îngrijorarea lui F și că îi este foarte greu să o pună în friend zone, dar cu toate astea încerca. S i-a confirmat și ea că nu îi era chiar indiferent, dar că este mai bine să nu avanseze lucrurile și să rămână așa. Urmau să nu se vadă o perioadă așa că momentul era tocmai potrivit ca amândoi să își ocupe timpul și să își focuseze mintea și atenția pe altceva.
          Lucrurile au mers exact pe invers! Din acea zi cei doi au început să vorbească din ce în ce mai mult. Ajunseseră să aibă conversații de câte 3-4 ore la telefon. Fără să realizeze, S i se dezvăluia din ce în ce mai mult lui T, lăsându-l să-și croiască încet, dar sigur, drumul către sufletul ei. Vorbeau de la lucruri minuscule și fără semnificație până la discuții serioase și profunde. S i-a vorbit despre tot ceea ce a simțit, familie, relații eșuate, idealuri, dorințe, plăceri. Și ce era și mai frumos, era că și T făcea același lucru. Se descopereau reciproc.
          Curând, amândoi știau că urmează să se întâmple ceva, lucrurile aveau să se schimbe. Dar nu știau exact când se va produce această schimbare. 
          Evenimentul a obținut în scurt timp și o dată exactă!
          30 mai a.c.
          S era la muncă și se conversa cu T prin mesaje. Tocmai se ducea să își ia mașina și pierdea timpul. Atunci S a profitat de ocazie și i-a propus să vină până la magazinul unde lucra, dacă tot nu avea ceva de făcut în ziua respectivă. Răspunsul nu s-a lăsat așteptat: Sunt în drum spre tine.
          Cu toată așteptarea, S remarcă faptul că bătăile inimii ei deveneau din ce în ce mai rapide. Nu a fost niciodată capabilă să aștepte ceva ce voia cu toată ființa ei.
          Într-un final T ajunsese. Atmosfera era ciudată. Nu putea să își dea seama de ce, dar amândoi se comportau ciudat, era o tensiune între ei. Vorbeau numai nimicuri si parcă amandoi aveau ceva de spus dar niciunul nu spunea ce era în capul lor. Doar stăteau, vorbeau și împărțeau o sticlă de Pepsi. Când nu se uitau reciproc în ochii, S își orienta privirea către fântâna din apropierea magazinului care îi bucura din când în când cu câte o adiere mai rece față de căldura care era afară.
          La un moment dat, cum stăteau ei față în față, ceva din atitudinea lui T se schimbă, parcă se pregătea pentru ceva. Atunci a început să micșoreze considerabil distanța dintre ei, a prins-o pe S de marginile cămășii ei colorate și i-a șoptit numai pentru ea: Vino aici!.
          Buzele lor se întâlniră în sfărșit după atâta timp. După atâta așteptare, amândoi își satisfăceau dorința și pofta pe care o aveau unul pentru celălalt. S nu se retrase, se lăsă prinsă în reveria care o cuprinse. Era ferm convinsă că dacă el nu o ținea în brațe, mai mult ca sigur nu se putea susține pe propriile-i picioare. Timpul încremeni. Nu mai vedea pe nimeni, nu mai auzea niciun trecător, doar sunetul vag pe care îl făcea susurul apei din fântână. Corpul lui ei ajunsese în scurt timp cuprins de un tremur plăcut, simțea cum stomacul ei era invadat de un roi agresiv de fluturi și cum inima ei o lua la goană. Totul era un vârtej în jurul lor. Se simțea cum tânjeau amândoi unul pentru altul. Ea se agățase de gâtul lui de parcă propria viață îi era agățată de o crăcuță fragilă deasupra unei prăpastii iar el o ținea strâns de mijloc, presându-i corpul de al lui ca și cum îi era frică să nu plece, să nu dispară și să-și dea seama că, de fapt, nimic nu fusese real.
          Când, într-un sfârșit, se desprinseră din mrejele sărutului, amândoi arătau fericiți, își zâmbeau. Atmosfera se relaxă imediat, poate chiar prea mult. S deveni dintr-o dată foarte clumsy, vărsase un pahar plin cu Pepsi, se împiedica de aproape toate articolele magazinului și încă tremura. Se părea că efectele secundare ale sărutului nu dispăruseră. Au râs amăndoi cu poftă în acea zi.
          Timpul trecea, se vedeau de fiecare dată când timpul le permitea și profitau de fiecare minut pe care îl aveau doar pentru ei.
          S a hotărât să îl invite într-o zi la ea ca să vadă un film din dorința de a sta mai mult cu el. Văzându-se în cea mai mare parte a timpului la facultate, era o raritate când rămâneau singuri. Primul lucru care i-a atras atenția lui T când a intrat în camera ei a fost biblioteca pe care aceasta o avea. Se uită atent la cărțile care erau frumos aranjate pe fiecare raft. S se simțea foarte satisfăcută că T prezenta un interes pentru cărțile ei. Se mândrea cu biblioteca ei de fiecare dată când avea ocazia. 
          A întrebat-o apoi dacă ar vrea să îi împrumute și lui o carte. S, mai mult decât încântată, l-a invitat să își aleagă una. Acesta nu se putea decide asupra unei singure cărți și îi propuse să îi dea cartea ei preferată. Nu stătu mult pe gânduri și se îndreptă spre raftul unde erau așezate cărțile lui John Green pentru a îi da ”Sub aceeași stea”. I-a povestit pe scurt despre ce este vorba și l-a invitat să fie cuprins de povestea frumoasă expusă de autor.
          Pe tot parcursul lecturii T o ținea la curent cu stadiul în care se afla cu cartea. De fiecare dată când se întâmpla ceva semnificativ S primea un mesaj de la el din care afla cu cât entuziasm citea. Era foarte fericită că îi plăcea. Parcă mai era încă ceva ce îi lega.
          După ce a terminat de citit a urmat o conversație lungă în care amândoi își spuneau părțile preferate. T îi mărturisi că a ajuns și cartea lui preferată, fapt care o lăsă pe S fără cuvinte. Nu putea să își exprime nicicum bucuria pe care o simțea când a auzit asta din partea lui, dar cu siguranță el știa toate aceste lucruri nefiind nevoie să fie rostite.
          Apoi T i-a spus ceva ce ea nu realizase până atunci. Povestea celor doi protagoniști era foarte asemănătoare cu a lor, mai puțin partea cu cancerul. Amândoi încercaseră să se opună sentimentelor, dar când s-au lăsat duși de val totul a luat o întorsătură radicală și și-au permis să se bucure unul de celălalt, orele pe care le petreceau împreună devenind cele mai bune momente ale zilei. De asemenea, el o asocia foarte mult pe S cu Hazel prin cum se comportau și gândirea pe care o aveau amândouă.
          Din când în când, în discuțiile pe care le aveau, T mai strecura câte un citat din carte pentru că știa cât de mult îi place ei treaba asta, iar S era și mai mult cucerită cu fiecare zi ce trecea, dar care se adăugă fără doar și poate relației lor.
          A trecut ceva timp de atunci, timp în care relația lor deveni o poveste de dragoste. Au trăit la maxim cele 6 luni care s-au scurs până în prezent. Au trăit intens fiecare experiență de care au avut parte: prima apariție împreună la facultate, prima seară petrecută dansând până nu își mai simțeau picioarele, descoperirea melodiei lor, primul te iubesc pe care S nu îl mai spusese până atunci cu adevărat, prima întâlnire cu părinții, prima vară petrecută împreună, prima îmbrățișare din timpul primului somn pe care l-au împărțit, primul eveniment de familie la care au participat împreună, primele planuri timide pe termen lung, primele visuri comune. Primii pași spre clădirea unei povești cu final fericit și spre o viață petrecută sub aceeași stea norocoasă.

         

          Uau! Am scris ceva!
          Nu prea mi-am dat seama când a trecut timpul și observ că m-a cam luat valul și nu mă aștept ca toți care dau peste această postare să o citească până la sfârșit.

          Cu toate astea, știu că TU o vei citi!
          Te iubesc până la stele!
         


2 gânduri despre “Sub aceeași stea

  1. You should really write a book! imi place f mult #TFIOS si povestea ta inspirata de aceasta carte. ma bucur ca am descoperit un om care imi impartaseste parerea si sentimentul in legatura cu asta 🙂 btw, imi place f mult biblioteca ta. jumate din cartile tale le am sau vreau sa le am 😀 you rock girl!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.