Recenzie: "Suflete pereche" de Cecelia Ahern

   Descriere

     „Rosie şi Alex, cei mai buni prieteni sau suflete pereche?

     Rosie şi Alex se cunosc de când erau copii. Sunt confidenţi şi cei mai buni prieteni, nedespărţiţi la şcoală şi în viaţă, până când destinul îi pune în faţa unor situaţii în care cei doi nu au prea multe de spus. Rosie rămâne însărcinată la doar optsprezece ani. Alex pleacă în America să devine medic cardiolog. Distanţa nu-i împiedică să rămână la fel de apropiaţi ca înainte, relaţia lor transformându-se într-un lanţ nesfârşit de scrisori şi e-mailuri, dar dincolo de simpla lor prietenie şi de vieţile separate pe care şi le construiesc treptat, rămân multe sentimente şi cuvinte nerostite care aşteaptă momentul potrivit să iasă la iveală.”

   Recenzie – Spoiler Free

     Am citit această carte acum câteva săptămâni şi de ceva timp tot caut să îmi fac timp pentru o recenzie, pentru că merită una. Am citit-o în 3 zile şi a fost SUPERBĂ! Cuvintele acestea sunt scrise de o persoană care nu citeşte cărţi romantice, deci vă daţi seama cât de bună trebuie să fie dacă a ajuns la sufletul meu!
     Un lucru special pe care îl are „Suflete pereche” este că toată povestea ni se spune prin intermediul scrisorilor şi e-mailurilor pe care şi le trimit personajele şi pe ici pe colo articole din ziare. Este ca şi când eşti pe facebook, vezi o postare în care lumea se ceartă şi le citeşti toate comentariile (recunoaşte că şi tu faci asta!!). Este foarte uşor de citit, este o poveste frumoasă, numai bună pentru vară.
     Personajele au fost minunate, chiar dacă le puteam „descoperi” doar prin intermediul unor mesaje. M-am îndrăgostit pur şi simplu de Rosie şi Alex şi de prietenia lor. Cred ca multă lume şi-ar dori ceea ce au iei, această legătură strânsă care se bazează pe înţelegere, sinceritate şi dragoste. 
     Mi-a adus la suprafaţă toate trăirile, am fost fericită, am râs cu lacrimi, am plans şi m-am enervat. De ce m-am enervat? Când îţi era lumea mai dragă şi credeai că totul s-a aşezat la locul lui, atunci se întâmpla ceva. Dar eu sunt de părere că tot ce se întâmplă, nu se întâmplă degeaba, ci cu un scop. Sfârşitul mi-a adus lacrimi în ochii. Dacă vreţi să ştiţi dacă de fericire sau de tristeţe, va trebui să citiţi şi voi cartea. Şi credeţi-mă, nu o să vă pierdeţi timpul, merită!
     Pe Goodreads a primit, evident 5/5!
     În curând va apărea şi filmul inspirat de această carte! Pe Rosie o va juca Lily Collins din „The Mortal Instruments”, iar Alex va fi interpretat de Sam Calfin care îl joacă pe Finnick Odair în ultimele 3 părţi din filmele „Hunger Games”. Deci povestea o aveţi, actori buni aveţi. Nu aveţi niciun motiv să lipsiţi de la film! Mai jos vă voi lăsa trailerele şi clipurile.





   



     
     
   Discuţie – Spoiler Alert

     Aţi citit deja că mi-a plăcut la nebunie cartea şi personajele. Stilul autoarei de a scrie m-a făcut să vreu să îi citesc şi celelalte cărţi. Şi probabil că asta o să se întâmple cât de curând. 
     Am pomenit mai devreme despre faptul că în cartea asta coordonarea a fost foarte proastă! Când trebuia ca Rosie să meargă la facultate în America, a rămas însărcinată; când trebuia în sfârşit să îşi schimbe locul de muncă într-unul mai bun, nu o face din cauza lui Katie şi Greg; când Alex îi mărturiseşte în sfârşit sentimentele lui Rosie într-o scrisoare, aceasta dispare…să mai continui? Dar din nou, totul s-a întâmplat cu un scop!
     Pe un singur personaj nu am putut să-l sufăr, şi ăla a fost, aţi ghicit, Greg! Nu am crezut că pot urî un personaj mai rău ca Sebastian din „Instrumente mortale”. În schimb, pe Ruby am adorat-o, nu cred că a fost vreo replică de-a ei la care să nu fi râs!!
     Mi-a plăcut cum s-a „pasat” povestea şi la fiica lui Rosie, Katie. Şi mă bucur atât de tare că până la urmă a rămas împreună cu Toby. Înseamnă că toată treaba asta cu sufletele pereche este ereditară!! Mă bucur tare mult că până la urmă totul s-a terminat cu bine, Rosie şi-a deschis propriul motel şi Alex a devenit un medic chirurg de succes şi Katie s-a făcut DJ!
     Finalul m-a umplut de bucurie până la lacrimi. Eram la muncă atunci când am terminat cartea (staţi liniştiţi, eram în pauză nu în timpul serviciului). Mi-a plăcut cum s-a trecut de la scrisori la vocea autoarei, cum o descria pe Rosie, şi cand a dat ochii în ochii cu Alex n-am mai putut şi mi-au dat lacrimile.
     Voi, care aţi citit cartea, cum vi s-a părut? Vă veţi duce să vedeţi filmul?


4 gânduri despre “Recenzie: "Suflete pereche" de Cecelia Ahern

  1. Suuuuper ! Wow, 5/5 ? Atunci chiar merita citita ❤ imi place recenzia foarte mult si m-ai convins sa o citesc. Nici eu nu sunt cu cartile de dragoste, dar asta pare interesanta ❤ Abia astept sa pun mana pe ea, are si o coperta foarte draguta. Ma bucur ca o sa apara si film 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.