The Fault in Our Stars

     Înainte să încep să înşir câteva cuvinte despre film (pe care încă încerc să le găsesc) vreau să îi atenţionez pe cei care NU au citit cartea. NU voi avea nici o reţinere în a vorbi despre anumite scene din carte, aşa că ar fi păcat să vă dezvălui eu toată povestea. Un singur lucru pot să vă spun, nu este absolut nici o diferenţă între carte şi film.
     P.S.: Asta nu înseamnă că puteţi să nu citiţi carte şi doar să vă uitaţi la film.

     Ieri seară am rezervat bilete pentru mine şi încă o prietenă, pe care practic am obligat-o să citească „Sub aceeaşi stea”, iar astăzi am mers să îl vedem. Încă nu eram pregătită emoţional pentru a îl vedea şi ca un bonus, şi eu şi prietena mea am uitat să aducem şerveţele…
     Filmul mi s-a părut absolut perfect. În acest moment, în topul celor mai bune filme făcute după cărţi există un nou medaliat cu aur pentru mine. „Catching fire” tocmai a fost detronat! Totul mi s-a părut extraordinar la acest film, de la actori, la coloana sonoră şi până la micile detalii. Aceasta este o adevărată adaptare a unei cărţi!
          Să încep cu începutul, nu? Filmul începe exact cu monologul lui Hazel din carte, ceea ce mi s-a părut foarte tare! Se face o mică introducere în viaţa plină de monotonie a protagonistei noastre. Pe urmă trecem la grupul de sprijin. Am râs foarte mult când l-am văzut pe Patrick cântând la chitară şi când o auzim pe Hazel spunându-i povestea. M-am bucurat că nu doar am auzit-o, ci şi am văzut această poveste acompaniată de imagini.
          Îl întâlnim şi pe Augustus! Cât de draguţă a fost întâlnirea lor, când s-au ciocnit şi apoi el, cu ochiii la ea, intră din greşeală în uşă…(drăguuuţ). În grupul de sprijin, când ei se holbează unul la celălalt îmi spuneam mereu în gând „E ca în carte, e ca în carte!!” Am fost uimită că la nici 20 de minute din film, auzisem deja vreo 15 citate din carte cuvând cu cuvânt.
          Altă scenă la care am râs cu lacrimi a fost cea în care Isaac şi Monica practic mai aveau puţin şi făceau sex într-o parcare spunându-şi din nou şi din nou „Always”. Pe urmă mergem la Augustus acasă unde Hazel îi povesteşte pe drum despre cum şi când a fost diagnosticată cu cancer tiroidian, apoi cum s-a extins şi la plămâni. Am citit într-un articol că fetiţa care o joacă pe Hazel cea mică s-a ras în cap pe bune şi special pentru acest film, asta cred că m-a făcut să empatizez şi mai mult cu toată povestea şi cred  că de atunci începusem să adun câteva lacrimi în ochi. Când ajung la el, Hazel îi spune despre cartea ei preferată, „O durere supremă” şi îi recomandă şi lui să o citească.
          M-am amuzat foarte tare când  Gus îi spune lui Hazel să vină la el, când Isaac a fost părăsit de Monica şi Gus îi propune să spargă chestii ca să îşi elibereze furia şi cât timp el dă de pământ cu trofeele lui Gus, protagoniştii noştri discută despre carte şi cum nu este posibil să se termine tocmai în mijlocul unei propoziţii, de parcă haosul din spatele lor produs de Isaac era total normal.
          Încep să mă gândesc că dacă mai continui să povestesc fiecare scenă din film, pentru că ia ghiciţi, nu a fost ceva care să nu îmi placă, această postare va avea lejer 10.000 de cuvinte. Încerc să trec peste câteva faze.
          Mi-a plăcut mult scena când Gus o invită pe Hazel la picnic ca să îi spună că îşi va folosi dorinţa pentru a merge la Amsterdam şi mă bucur foarte mult că am văzut desenul cu cercul de virgini în vârstă de 18 ani şi într-un cerculeţ mai mic singurul virgin de 18 ani fără un picior.
          Toată acţiunea şi locurile din Amsterdam mi s-au părut minunate. Este chiar cum mi-am imaginat. Cred că am început să plâng cu adevărat din momentul în care Gus îi spune lui Hazel că o iubeşte, şi tot discursul acela. Am plâns în parte pentru că mi s-a părut foarte frumos, dar şi pentru că ştiam ce va urma.
          Îl vedem şi pe Peter Van Houten. Din nou, exact cum mi l-am imaginat: neîngrijit, neras, pijamale, toate astea făcându-l mai bătrân decât este. M-a făcut să vreau să trec dincolo de pânza pe care era proiectat filmul şi să fiu acolo, în cameră cu toţi 4 şi împreună cu Hazel să îl iau la bătaie. Ceea ce este bine pentru că aceleaşi sentimente mi-au fost trezite şi de către carte.
          Au venit şi scenele din casa Annei Frank, scările şi nu în ultimul rând sărutul mult aşteptat. Şi lumea din jur a început să îi aplaude exact ca în carte. Ajungem şi în camera de hotel a lui Gus şi mi-a plăcut faptul că am avut o imagine clară a piciorului amputat al lui Gus şi cum încerca el să îi facă „instructajul” lui Hazel pentru a şti la ce să se aştepte.
          Lacrimile au început cu adevărat să curgă când aflăm că tomografia lui Gus „lumina ca un pom de Crăciun”. De acolo nu cred că m-am mai oprit din plâns. Cu siguranţă, scena care mi-a fost cel mai greu de privit a fost cea din benzinărie. Să citesc acea parte în carte şi să mi-o imaginez mi-a fost destul de greu, dar să o văd cu adevărat a fost de 10 ori mai greu. Partea pre-funeraliilor lui Gus a fost din nou un moment emoţionant. Discursurile lui Isaac şi Hazel şi Gus stând acolo în faţa lor în scaunul cu rotile… Şi apoi, când moare Gus, mi-a plăcut foarte mult că am auzit monologul lui Hazel. Din nou, lacrimi şi iar lacrimi. O singură scenă care cred că mi-aş fi dorit să o văd ar fi cea în care Isaac se joacă pe PlayStation fără Gus, pentru că murise. Este încă o scenă care au făcut ca lacrimile să îmi umezească obrajii în timp ce citeam.
          Cum spuneam, o ecranizare de excepţie care a făcut dreptate cărţii. Am venit cu aşteptări foarte mari pentru acest film deoarece cartea a devenit preferata mea din anul ăsta şi filmul nu m-a dezamăgit deloc. Mi s-a părut perfect. Actorii au fost extraordinari, am citit că personajul Gus a fost primul rol principal al lui Ensel Algort şi consider că a făcut o treabă excelentă. Toată încărcătura emoţională pe care a putut să o transmită celor din faţa ecranelor a fost extraordinară. Citisem tot într-un articol că cea mai dificilă scenă pentru el a fost cea din benzinărie, unde nu s-a putut opri din plâns o bună bucată de timp după ce au oprit filmarea.
          Shailene şi Nat Wolff mi s-au părut perfecţi pentru rolurile lui Hazel şi Isaac, la fel am simţit şi în cazul Laurei Dern şi a lui Sam Trammell, cei care i-au jucat pe părinţii lui Hazel. Am spus şi în recenzia cărţii, nu în multe cărţi pe care le-am citit erau implicaţi şi părinţii protagoniştilor, dacă apăreau, erau de obicei doar nişte personaje care apăreau o singură dată, de cele mai multe ori la început, sau erau personaje negative. Pe când părinţii lui Hazel au fost permanent prezenţi şi făceau parte din viaţa ei.
          Din nou spun că cunt uimită câte citate din carte au fost prezente şi în film şi coloana sonoră cred că a fost una dintre cele mai bune. Nu cred că se putea face ceva în plus pentru această ecranizare. A fost absolut minunat. Totuşi, cât de mult mi-a plăcut, sunt de părere că acesta este un film care trebuie văzut numai şi numai o singură dată. Este foarte trist, dar te învaţă extraordinar de multe lucruri. Te învaţă să priveşti cu alţi ochi lumea, te învaţă să apreciezi ceea ce ai în jurul tău, mult sau puţin. Te învaţă să te bucuri de mica infinitate pe care o ai alături de cei dragi.

          Cât de mult am încercat să scurtez eu treburile pe aici tot am reuşit să vorbesc mult. Cu spranţa că măcar cineva a ajuns la sfârşit întreb: voi aţi văzut filmul, cum vi s-a părut, l-aţi mai urmări încă o dată?


Un gând despre “The Fault in Our Stars

  1. Woai…nu eram asa sigura daca sa vad filmul sau nu, deoarece mereu ma astept ca filmul sa fie mai slab. Insa m ai convins ca trebuie vazut. O sa l conving intr o zi pe al meu sa ne uitam impreuna, ca sa am pe umarul cui plange. :))) Inca astept filmul subtitrat si sa nu fie filmat din sala..

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.